Final fara rost
de admin la 15.Jul.2010, in Cris (Dedete), Final fara rost, Poezie
Ce rost mai are aceasta clipa
Cand tot ce a fost n-are vreun rost
Cand tot ce e, e-o vorba in vant
Cand tot ce vine-i doar mormant.
Ce sens sa am sa pot trai
Cand fericirea-i prinsa in vant
Ce rost sa dau la ce va fi
Cand n-am sa mai pot trai…
Ce rost ce sens ce vis
Va invinge oare
Tristetea care m-a cuprins.
La ce bun, atata soare,
Cand soarta vrea sa te omoare?
Doi trandafiri…
de admin la 18.Mar.2010, in Cris (Dedete), Doi trandafiri, Proza
Mi-ar place sa cred ca dragostea adevarata e o floare…
Imi amintesc si acum de acea seara in care adusa de vant ai poposit in forma de samanta pe sufletul meu roditor…
Si am zambit amandoi, si am plans amandoi, si timpul parca nu mai exista…
Cu sufletul indurerat, incercam sa ma opun tristetii…
Paream tuturor atat de vesel … paream tuturor atat de frumos…
Doar tu ai spus: “esti ninunat”… “mumosule” …
Apoi ai spus… “am uitat sa-tzi spun ….itzi sta bine in rosu …dar nu renuntza la albastru…”
Si-mi amintesc cand povestindu-ti ca aveam sa merg in germania mi-ai spus… “calatorule”….
Imi amintesc cu drag cand incercai sa-mi spui timid ce avea sa fie… fredonand versuri de genul:
“Prieteni buni va parasesc
Ultimul gand voua vi-l daruiesc
Ochi frumosi m-au privit
Inimi calde m-au iubit…”
Si-mi amintesc cand ai spus: “ca necazurile unesc, am dreptate?” si ti-am raspuns ca “asa suntem noi romanii croiti ne strangem si ne unim doar la greu …”
Si mai spuneai tu atunci: “simt ca stau pe un nor ..si ca nimik nu e adevarat”
Si-ti mintesti, cand iti spuneam? “Pupicei sarati, dar calzi, prietene; have fun, desi apa marii ma atrage tot muntele ramane rege….mi-e dor de muntii mei … pupicei”
Si tot atunci la inceputuri discutand…
“- Ti-am dedicat piesa asta,pupicei.
- Mersik.
- Cu placere.
- Ma faci sa pling, sau cel putin incerci.
- Eu? Of! Deloc. Incerc sa aprind stelele doar daruind speranta din crampeie de fericire…
- Multumesc, prietene.
- Eu multumesc, prietene, fiindca existi.”
Si mai apoi…
“- Lasa-te condusa de sentimente, e viata mai frumoasa, si mai ales de instinct…
- M-am lasat cindva ..acum ma mai si controlez…
- Asta e bine uneori. Nu uita ca a te abtzine inseamna a-ti ingradii tocmai adevaratele doleante si valori… E parerea mea si ma pot insela.
- Nu te inseli ..teoretic asa este…
- Practic dupa ce o patesti o data ti-e frica ca se mai poate intampla, dar daca te trezesti la finele vietii cu regretul ca ai fost prea restrictiva?
- Si daca se repeta …..tot asa voi regreta …si de data asta cred eu ca definitiv ..asa ca trebuie sa umblu cu picioare de plumb ….o greseala deja am comis…
- E retorica intrebarea mea, recunosc. Stii… Cineva ti-a ars aripele si ti-a daruit conduri de plumb. Pe cat imi vei permite am sa incerc sa le inlocuiesc cu aripe noi si conduri ca fulgul sa poti din nou pluti…
- Multumesc, prietene.
- Eu multumesc prietene, pentru ca existi, pentru ca uneori impartasim aceleasi dureri interioare…
- Ai dreptate…
- E greu de gasit astfel de similitudini in larga lume in care traim…
- E aproape imposibil ..de aceea ma ingradesc asa mult …chiar exagerat… mentirosa(mincinoaso)…
- Sar’mana mentirosa…”
Si-mi amintesc cand povestind de tine spuneai daruindu-mi cateva poze:
” – Iti arat bisericutza unde merg eu de cind am venit aici…
- Desigur
- Se vede un pic din ea …dar bradul e minunat, si cuibul de berze…
- O sa fiu atent la detalii, de altfel imi place sa fiu atent la detalii…
- Se numeste iglesia de la soledad (biserica singuratatzii)
- Am impresia ca intregul e compus numai din detalii…
- Mici dar importante… Eu asa imi aleg prietenii …din micile lor detalii…
- Biserica e catolica?
- Da. Dar nu are importantza unde spui un tatal nostru.
- Faine si berzele…
- Fii atent la detaliu…
- De altfel, cred ca poza a fost facuta special pentru cuibul de berze…”
—
Si, pentru a nu mai lungi povestea… am sa ma opresc aici… spunand trecutul e oglinda prezentului… iar prezentul temelia viitorului… si nu-s cuvinte aruncate in vant…
Erai trista, suparata… incarcata de nereusitele vietii tale si m-ai aflat pe mine…
Ne-am apropiat tot mai mult… si inca atat de mult… ca aproape ne-am iubit…
Declaratiile tale dadeau aripe viselor mele… dar timpul a trecut…
Apoi ai inceput sa ma minti…
Urmand o operatie pe cord, de care nu am stiut decat cu o luna inainte, datorita insistentelor mele… si nu destuinuirilor tale asa cum ar fi trebuit.
Mi-ai ascuns ca locuiesti cu fostul tau prieten… si acum ma intreb, oare de ce?
Daca iti placea sa fim prieteni… de ce ai mintit? … Poate nu voi afla niciodata…
Cat erai singura, nealinata… ma cautai si ma gaseai de fiecare data…
Cand situatia ti s-a schimbat, imediat dupa operatie… ai inceput sa ma ocolesti…
Si spre final… colac peste pupaza… mi-ai comunicat ca esti insarcinata…
Adio paradis… Adio vise frumoase…
Am ramas cu un gust amar… si sleit de puteri…
————————————
Incercati sa asociati prima parte cu cea de-a doua… n-am vrut decat sa arat… ca trecutul e oglinda prezentului iar prezentul baza viitorului…
Un gand curat pentru fiecare mort
de admin la 12.Mar.2010, in Cris (Dedete), Proza, Un gand curat pentru fiecare mort
Era o noapte intunecata…
Privind gradina ai fi crezut ca ciuma a daramat la pamant toate florile…
Si langa pasul meu zac in lacrimi de petale doi trandafiri: unul negru si unul albastru…
Si au murit pentru eternitate! Deasupra lor un curcubeu anunta finalul.
Asta a fost tot…
La multi ani !
de coco_eu la 06.Mar.2010, in La multi ani !, Nicoleta
De-ar fi sa plang la marginea durerii Invaluita-n veacuri nesfarsite, As alerga in inima tacerii Si m-as preface intr-un varf de munte. De-ar fi sa plang necontenite valuri De suferinte negre si perene, As esua pe magice coclauri Dintr-un desert imens cu vechi arene. De-ar fi sa plang curburile albastre De locuri sacre fara de izvoare, As prefera sa ma scufund in astre Si sa ma pierd in vremuri viitoare. De-ar fi sa plang imensitati rebele Ce-asteapta sa irumpa spre lumina, As rataci cu gandurile mele Spre tine ….inima nebuna !. Pentru tine inima nebuna ,din partea mea cu mult drag … LA MULTI ANI !...TE PUSIK!!!!!!! Azi,07.03.2010 ora 24:01
Trandafir negru
de nicoleta la 04.Mar.2010, in Nicoleta, Trandafiri
TRANDAFIR NEGRU ….SPRE LINISTEA TA …
Frumoasa iubire ,
Iubire secreta …n-a ajuns sa fie dragoste …
A iubit doar el …fara sa fie completat …
Frumoasa iubire,
Iubire primavaratica …dar rece ca iarna …
Frumoasa iubire ,
Aleasa,vulcanica si pasionala .
Spinii tai atractivi ….culoarea ta inchisa …
Sangele tau navalnic si dorinta ta nebuna …
Priveste …. ce frumoasa iubire …
Ce profunda durere…
Petalele tale negre …patrunse de dorinta …
Ce frumoasa iubire …esentza tinereasca …
Cu iz de primavara …menita sa dispara …
Ma atrage …ma sufoca …aminteste trecut si naste cuvinte .
Este in acest moment …eroare neasteptata…
TE-AI “OFILIT” PREA REPEDE … E LINISTEA TA… NEGRU TRANDAFIR!
FEBRUARIE 2010
Ascunzatoarea
de nicoleta la 04.Mar.2010, in Ascunzatoarea, Nicoleta
ASCUNZATOAREA
De ce DRAGOSTEA este oarba iar NEBUNIA o insotzeste mereu ?
PLICTISEALA din mine incepu sa ma deranjeze deja cand,NEBUNIA ii propuse:
- Haide sa ne jucam de-a ascunselea !
INTRIGA din mine ridica din spranceana ,iar CURIOZITATEA fara sa se poata abtine intreba:
- De-a ascunselea ? …cum se joaca ?
- Este un joc – explica NEBUNIA,eu imi acopar fatza cu palmele si incep
sa numar de la unu pina la o suta.Voi va ascundeti iar cand termin de numarat va caut,pe cine gasesc prima data imi va ocupa locul si asa vom continua jocul .
ENTUZIASMUL incepu sa danseze ,ii lua exemplul EUFORIA.
BUCURIA incepu sa salte si reusi sa convinga si indoiala ,inclusiv APATIA ,pe care niciodata nu o interesa nimic.Dar un toate sentimentele doreau sa participe la acest joc,ADEVARUL se gandea in sinea lui ca la ce bun sa joace cand la final tot se va descoperi totul,INCREDEREA gandea ca e un joc prostesc (in fond si la urma urmei o deranja ca ideea nu a fos a ei ).,LASITATEA nu vroia sa riste .
- Unu ,doi,trei…incepu sa numere NEBUNIA
Prima care ,impiedicandu-se de o piatra din drumul sau spre ascunzatoare ,abandona ,a fost PAREREA DE RAU .
CURAJUL se urca in ceruri . INVIDIA se ascunse la umbra TRIUMFULUI,care cu propriile-i fortze reusi sa se ascunda dupa ramurile unui copac inalt. GENEROZITATEA aproape ca nu avu timp sa se ascunda ,fiecare loc gasit i se parea numai bun pentru prietenii sai.
- Un lac cristalin ?…numai bun pentru FRUMUSETZE …
- Un brad falnic ?…perfect pentru TIMIDITATE…
- Zborul unui fluture ? …bun pentru VOLUPTATE …
- Adierea vantului ?…magnific LIBERTATII…
…si asa ,GENEROZITATEA reusi sa se ascunda in spatele unei raze de soare .
EGOISMUL in schimb ,isi gasi un loc bun de la inceput …aerisit,comod…si numai pentru el. PASIUNEA si DORINTZA s-au ascuns in mijlocul unui vulcan activ. MINCIUNA s-a ascuns pe fundul oceanului (dar in realitate in spatele unui curcubeu).
UITAREA ….oare unde s-a ascuns ?….dar asta n-are importantza …
Cand NEBUNIA ajunsese cu numaratoarea la 99…. DRAGOSTEA inca un isi gasise ascunzatoarea ,totul era ocupat …intr.-un tarziu gasi un trandafir negru….si se aseza intre petalele lui linistita .
- O suta !!!!!!!!!!!!!!….striga NEBUNIA….si incepu cautarea …….
Prima gasita a fost PAREREA DE RAU …la numai catziva pasi distantza …
Apoi auzi din ceruri CURAJUL care se certa cu DUMNEZEU pe teme teologice.
PASIUNEA si DORINTZA s-au facut simtite la vibratiile vulcanului . Din greseala apoi,dadu peste INVIDIE si asa reusi sa deduca unde putea sa fie ascuns TRIUMFUL.
EGOISMUL il gasi foarte usor,singur isi facu aparitia din ascunzatoare care ,pina la urma urmei s-a dovedit a fi un stup de viespi . De atata umblat NEBUNIEI i se facu sete si apropiindu-se de un lac dadu peste FRUMUSETZE. Cu INDOIALA ii fu si mai usor ,statea asezata pe marginea unui cerc si un era decisa de care parte a acestuia sa se ascunda ….si asa ,incet,incet gasi toate sentimentele , TALENTUL intre firele de iarba proaspete si verzi ,MINCIUNA in spatele unui curcubeu ( dar defapt pe fundul oceanului ) ,si chiar si UITAREA ….care uitase ca se joaca de-a ascunselea …
Numai DRAGOSTEA nu aparea de nicaieri …
NEBUNIA cauta disperata …dupa fiecare copac ,pe fundul lacurilor,sub pietre ,in inaltimea muntzilor..era terminata de atata cautare . Cand aproape sa se dea batuta …privi cu tandretze catre un trandafir negru ….zambindu-i il lua in palmele sale si cu multa gingasie ii desfacu petala cu petala ….Dintr-o data auzi un tzipat plin de durere….spinii trandafirului au ranit ochii DRAGOSTEI …si ranile erau nespus de dureroase si adanci …
NEBUNIA nu stia ce sa mai faca …se scuza si cerea iertare continuu…
Plangea in hohote NEBUNIA ,se ruga staruitor sa o ierte ,implora ingenuncheata si printre lacrimi arzatoare …ii promitea DRAGOSTEI sa o insoteasca in drumul de intoarcere catre mine.
A trecut ceva vreme de cand traiesc aceasta senzatie …a fost primul joc al DRAGOSTEI …inca o data mi-a demonstrat ca este oarba si ca NEBUNIA o insoteste mereu …
celine dion – when I need you …
….iar eu insotesc DRAGOSTEA si NEBUNIA cu aceasta superba piesa ….si privesc cu multa admiratie minunatul trandafir negru si rasfiratele lui petale …pentru o clipa am sa uit ca are si spini …..
SEPTEMBRIE 2009
Admir un trandafir negru
de nicoleta la 04.Mar.2010, in Admir un trandafir negru, Nicoleta
ADMIR UN TRANDAFIR NEGRU….
Trandafir negru… petalele tale sunt zilele mele… spinii tai sunt ranile mele …
Esti intunericul ce-mi cauta tristetzea si ma-nvaluie precum iedera …
Niciodata sa nu te desprinzi din palma mea …sa un dispari din mintea mea …
Te-am ales pentru ca esti diferit , esti unic …si poate ca fara tine nu ma recunosc ..
Acum imi aduc aminte ultima petala cazuta ..dar nu accept realitatea …
Nu esti …dar numele tau e pe buzele mele …
De vei pleca …gura mea nu va spune niciodata adio …
Culoarea ta va ramane inscrisa pe pielea mea …precum aceste ganduri …
Imi aduc aminte fiecare lacrima ….acum ca te-am pierdut …acum cateva momente …
IANUARIE 2010
As putea sa sterg drumul dintre noi …dar n-as uita lacrimi varsate ..cuvinte aruncate..
Raman acelasi prieten …visand la varful muntelui si la acordurile de chitara .
Trandafir negru …vad o petala decolorata ..am s-o pastrez ca pe un sentiment ..
Aici in versurile ce tie ti le scriu …in realitate cu personalitate si credinta .
De ce dispari ?..de ce asa frumos ?…aproape perfect …
Cu-o inima pura ,fragila ..dar care sufera-n tacere …
In adierea vantului … cu voce dulce…imi soptesti la ureche …
Ca timpul s-a oprit si bataile inimii mele ..au ramas cu tine ….DE CE ??
Continui sa nu accept …si ma lansez in nepasare …te-am scapat ..dar te astept.
Uitare
de admin la 10.Feb.2010, in Cris (Dedete), Poezie, Uitare
Pe buze, pe pleoape, in flori si in ape
Se aduna, se inclina incet si sublim
Tot ce a fost si n-am spus, ce-am cladit si am ucis.
Si cad ingeri din cer, si a nins dar s-a stins
Sub potop de intrebari astazi mor cu un oftat
Iubiri ce au fost si iubiri nenascute.
Redevin azi clepsidre batute de ani
Visand aripi albe sa le duca spre cer
Risipite de vant, deveni-vor uitare.
Naluca
de admin la 10.Feb.2010, in Cris (Dedete), Naluca, Proza
Nu stiu cand si unde ai aparut. Si ai inceput sa-mi bantui gandurile.
Nu stiu nici macar daca te-am chemat vreodata.
Mi te faurisem in gand, atat de perfecta, incat credeam ca nu poti exista cu adevarat.
Incet, val cu val, ai trecut de toate portile negre si reci care ma apara pe mine de ele, dar mai ales pe ele de mine.
Si tu, naluca, ai inceput sa-mi ti loc de duhovnic, de mama, de fericire, de vacanta.
Ai luat rand pe rand chipul a tot ceea ce nu am avut niciodata in viata. Intelegere, liniste, imbratisare.
Prin vis mi-ai presarat un sarut pe buze…De-ai fi stiut…Sau poate ca ai stiut, tu, naluca, sa citesti in vibrarea aceea bucuria virgina a unor buze ce n-au cunoscut decat atingeri grabite si mincinoase, lascive, pofticioase, murdare…
M-ai invatat ca nu-i un joc fara rost sa vanezi nemurirea.
Mi-ai aratat pe rand…extazul si agonia…rusinea si suprema mandrie…
Si apoi ai fugit…Si m-am trezit din vis, ratacind in gari fara nume, haituit de atatea priviri straine.
Si te chem mereu…si promiti ca vii…dar nu vii.
Apoi, apari pe neasteptate, cu causul mainilor tale plin de speranta…si mi-o presari pe toata in suflet.
Si apari…si dispari…pagana fluturare…speranta a unei clipe fara sfarsit…
Si nu te mai chem fiindca stiu ca nu ai sa vii. Dar te astept sa vii.
Si tarziu, apari, imi stropesti obrajii livizi cu zambet albastru si renasc sub apa vie a unei priviri imaginare…
Apoi, deschid ochii…Nimic sfant in jur…Si nimeni in preajma…
Stiu ca ai fost aici, simt trecerea ta dupa intunericul ce ma impresoara…
“Ramai cu bine!” as vrea sa spun, dar ai disparut demult…
Si mi-as da o parte din lacrimile si valurile ce le port in mine, sa pot afla daca la plecare…suradeai sau suspinai…
Dar nu are nimeni ce face cu o lacrima neputincioasa si cu un val trecator…
Iar rana…se deschide…devine tot mai adanca…tot mai dureroasa…
Si vei mai veni…dar ma tem n-ai sa ma mai gasesti…pentru ca intre timp…voi pleca…sa mor putin…am obosit…
Banal
de admin la 10.Feb.2010, in Banal, Cris (Dedete), Proza
Ploua incet, fara patima si fara intoarcere. Rar si sigur ca un avampost al iernii. Sau al mortii. Ploua incolor, inodor si insipid.
Ploua atat de vertical, ca simti pe pielea ta “caderea din ceruri”. Si ai vrea sa te ascunzi undeva, sa nu te gaseasca ploaia asta atat de adevarata, atat de inevitabila ca si toamna ce va sa vina.
Poetii vibreaza, copiii privesc tristi la ferestre. Si-i noapte si-i bezna…
Am picioarele incoltite de atata apa. Si simt ca radacinile or sa ramana in vara care a trecut.
Ascult picaturile alergand una dupa alta si incerc sa-mi dau seama cand am mai auzit zgomotul acesta.
Si stii: e ploaia noastra, mult visata. Desi nu e aceeasi, desi aceea e o ploaie de vara si de munte si, poate, de iubire si speranta…
Eu aud ploaia mea de acum, cea de asteptare si de intrebari, de siguranta si nesiguranta, de intrebari ce si-au uitat raspunsul, si cred ca e…ATUNCI…
Toate ma contrazic…Si ceasul, si peretii, si calendarul, si linistea din jur, si zborul calator al gandului…
Dar eu ma lovesc cu tampla de amintiri, incapatanandu-ma ca e … ATUNCI…
Un greiere banal, fara chitara, fara furnica si fara fabula, canta a disperare sub fereastra mea…
“Oare nu stie ca aici suntem la oras si trebuie sa fim civilizati, sa nu visam si sa nu cantam dupa ce se intuneca, pentru a nu deranja vecinii?”
Il ascult si as vrea sa cant odata cu el. I-as imprumuta chiar si chitara mea, ca sa nu mai fie un greiere banal, sa fie si el…un greiere cu chitara si sa-si faca loc cu coatele prin vre-o fabula…
Si ploaie si greieri imi picura in suflet mii de intrebari si de deznadejdi…
Doua sunete monotone ce… minune!… se armoniaza si ma fac sa vibrez…La urma-urmei, inima din mine nu traieste tot asa de monoton?
Si nu mai stiu nimic…Nu mai vreau sa stiu nimic.
Si ascult ploaia incercand sa uit ca-mi trec secundele…
Si as vrea sa alerg senil si disperat, sa intampin picaturile ce cad. Si sa rad fara rost, si sa ma mint ca ploaia care cade…ma bucura…
Dar mi-au incuiat usile de la … “celula”…Si am mainile innodate la spate…
Aproape ma imbratisez singur…Si e atat de pustiu…ca nu mai exista nici caini care sa latre a pustiu…
Si simt cum…incet…o sa se prabuseasca noaptea…
Si murind inecat in conveniente, va trebui sa spun ca si ceilalti: “Buna ziua!”…
Deocamdata inchid ochii si ascult cum imi picura clipele…Cum imi ploua in suflet .. cu stropi de ploaie si de greier.
